fobii
De alessandra - La data de October 6th, 2010
cred ca stirile sunt de vina.de cand arata tot felul de nenorociri,cred,am tot felul de frici.pe langa faptul ca sufar de claustrofobie mai sufar si de necrofobie,mi e frica sa nu mor sau sa moara cineva din familie.mai este si sociofobie.mie greu sa cumunic cu persoane.acasa vb,spun si cand ajung in contact cu persoane ma pierd si parca mii frica sa vb ,am tendinta de a fugi de persoane pt a nu sta mult de vb.(nu intodeauna).Oare am nevoie de un psiholog sa scap de aceste fobii?
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
.thumbnail.jpg "dupa baita")
SA STII CA SI EU AM O FRICA MARE PT MOARTE, MI-E FRICA SA NU MOR SAU SA NU MOARA CINEVA APROPIAT. DEMULT IMI DOREAM SA VB CU CINEVA DESPRE ASTA , SA VAD DACA MAI ESTE CINEVA CA MINE. ESTE GROAZNIC,SI MAI ALES ACUM DE CAND CU BEBE MA LUAT SI MAI RAU. EU NU AM CURAJ SA MERG LA PSIHOLOG DAR CRED CA AVEM NEVOIE. TI SE INTAMPLA DES?
cred ca da,dc nu ai putut pana acum singura mai bine consulta un medic
eu cred ca da,un psiholog te ajuta f mult
eu cred ca fiecare dacasi imagineaza propria moarte sau al cuiva drag il cuprinde frica si disperare ,nu cred ca egzista persoane care sa nu reactioneze asupra faptului ca cel drag ar putea sa plece pentru totdeauna ...eu cel putin sunt la fel daca stau sa ma gandesc siplu gand ma inspaimanta ,asta poate si pt ca am ajuns sami vad ambii parinti morti si ingropati.
suzy imi pare rau pt tine
cum ai spus si tu cred ca fiecare are frica pt moartept ei si cei dragi
eu am o frica nebuna de paianjeni va spun drept ca daca vad unul pe mine sar si tip si ma iau si palpitatiile de inima si noaptea am cosmaruri
am si un pic claustofobie dar nu fff rau
mie imi e frica de insecte,serpi si intuneric
nu am fobii..spre bucuria mea..
psiholog, eu am fost la consiliere psihologica aproape 1 an din pacate, cred ca acum sunt bine, spun cred pt ca inca am momente de panica si teroare psihica. In martie anul 2008 inainte cu 11 zile de a face 62 de ani tatal meu s-a stins
in bratele mele, efectiv s-a sufocat ,era suferind de acea boala cumplita care nu are leac , dimineata mi l-au dat acas de la spital cu multiple metastaze cerebrale si osoase, dar perfect lucid si cu respiratie buna, la ora 12 dupa ce si-a cerut ierare a murit usor si linistit pe mine(il tineam in brate) 
in prima faza nu am realizat abia cand nu i-am mai simtit respiratia sacadata pe gatul meu si-o greutate imensa pe piept,si m-am trezit cu o asistenta peste noi care-i facea respiratie mecanica pe balon si masaj cardiac , atunci am simtit lacrimi fierbinti pe obraji si-o paralizie totala, am fost in soc mult timp. Tata a fost pt mine totul.
imi pare rau,onuka.e trist .am citit despre fobiii.fiecare frica vine de undeva.intr-adevar ultimii mei iani au fost mai cu probleme.stau si ma gandesc ca nu eram asa inainte.in italia m-am distrus mult.offfffffffff .tatal meu are 67 de ani are probleme cu inima,soacra cu cancerul,a avut operatia de inima sora mea si poate toate asta ma determina sa traiesc in umbra fricii.sunt departe de ei,cand aveam datorii ma gandeam ,daca moare cineva ,nici nu am bani sa ajung acasa.vazusem ca sunt mame ca re au terminat psihologia.si sora mea a terminat phihologia,e mai mare cu 4 ani ca mine,dar nu am puterea sa discut cu ea ,,problema mea,,.poate si distanta.