5 ani de casnicie-cadou
De ondina007 - La data de September 15th, 2012
o buna bataie peste spate si picioare din partea sotului meu care tot la cateva luni nu uita sa-mi reaminteasca cu asa ceva.ma simt usor degradata.ii multumesc ca in fiecare zi ma sprijina prin vorbe jignitoare facandu-ma buna de nimic.as vrea sa am puterea si sa plec caci din prima zi de casnicie a fost asa.avem si o fetita care azi face 2 ani si 8 luni.cred ca sunt o femeie slaba si lasa,anul trecut am avut tentativa de o zi doar de divort dar am renuntat iar.
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
a trebuit sa citesc de doua ori ca nu prea intelegeam....ce sa zic...imi pare rau ca nu ai suficienta putere sa spui STOP abuzului fizic si emotional.E pacat sa te complaci intr-o casnicie doar din comoditate sau doar ca te consideri slaba.Ideea e ca tu suferi si pe langa tine o sa sufere si copilul cand o sa inteleaga viata.Nu stiu daca ar trebui sa-ti urez la multi ani impreuna sau nu,e decizia ta,e viata ta si nu trebuie sa uiti ca fiecare cum isi asterne asa doarme.
NU IN NICIUN CAZ la multi ani ,fa-ti curaj si divorteaza gandeste-te si la tine si la fetita ta si nicio femeie nu merita asa ceva. Nu mai renunta si da divort de acela care-ti este sot decat sa traiesti o viata intreaga in batai si sa regreti mai bn reactioneaza acum knd au trecut doar 5 ani si crede-ma ala nu-i barbat bun si nici tata bun pt nimeni care isi maltrateaza sotia si mai mult ca sigur mai tarziu si fiica. Scapa de aceasta bruta.
off..te vad constienta de cum e casnicia ta..te vad puternica..te vad ca o mama care ii vrea binele copilului ei..si cred ca ai taria sa faci pasul acesta..sa pierzi?nu stiu daca ai ce pierde..poate sa incepi sa iti cladesti o alta viata,poate sa te trezesti dimineata zambind,sa fii fericita..eu nu inteleg de ce te chinui asa?pentru ce?
Offf...imi pare rau ca trebuie sa se intample asa ceva cuiva...
Sfatul meu e sa iti gasesti puterea necesara si sa pleci!!! Chiar daca iti va fi greu, cu timpul vei uita si poate odata vei putea fi si tu fericita! Nu meriti soarta asta! Cu siguranta nimeni nu o merita!
Curaj!!
Nu sunt de acord cu maltratarea in familie..mami,ia o atitudine..fa ceva ca nu este bine...gandeste-te la viitorul micutei,cum sa traiasca in mediul asta??
La multe lunite printesei..
Doamne fereste, fata nu mai sta cu un asemenea om orice ar fi chiar nu ma asteptam la asta dupa citirea titlului,chiar credeam ca e vb de vreun cadou
Si eu am crezut ca am citit gresit.... offf... de ce te complaci unei astfel de vieti... daca pot spune asa... ia-ti inima in dinti, copilul si pune capat suferintei, nu merita sa te uiti inapoi... ce ai langa tine nu se poate numi un om... ci un las, un las care loveste ceva de care e sigur ca nu poate riposta... nu mai accepta!!! nu trebuie.... nu e prima data cand povesteti ca te loveste... gandeste-te ca v-a ajunge mai departe... v-a lovi fetita si tu nu o sa poti sa o ocrotesti.... Ai grija de tine si de fetita!
imi pare rau de situatia ta mami
la multi anisori printesei !aveti grija de voi !
nu am inteles din prima ce ai scris dar apoi m-am prins.nu stiu ce sa zic, nu am idee...eu una as fugi mancand pamantul.toate pana la bataie...nimeni nu merita asta mai ales o femeie...totusi vad k te complaci in casnicia asta, vede k te simti slaba si te ataca.
La multe lunite pt puiul tau si incearca sa iti revii.una e o cearta o discutie alta e o bataie.
Cuvintele tale dor ca un bici...cel puțin, pe mine....ce pot sa-ți urez....capul sus si sunt convinsa ca ai forta sa alegi ce e mai bun pt tine si puiul tau....
am citit de multe ori..desi grea de cap nu sunt..si ma gasesc in cuvintele laurei ..... e cumplit... nu meriti asa ceva..si nici coplilul tau nu merita sa cunoasca asemenea comportament.....gandeste-te la tn si la copil..si nu mai da innapoi!!!! la multe lunite puiului...ii urez ca mama lui sa aiba putere sa-l creasca bn si frumos fara asemenea ex in casa
de mai multe ori crezand ca nu mai stiu citi bine ,imi pare rau de situatia ta si te rog pentru binele puiului tau nu mai sta sa suporti un astfel de om daca se poate numi om.sa iti dea DUMNEZEU puterea sa pleci der langa el si sa iti cresti fetita in liniste si pace.
Pacat... ca exista astfel de casnicii, eu una nu as rabda pentru nimic in lume... nu merita. Eu cred ca te complaci intr-o relatie care nu iti face bine nici tie nici copilului, ba chiar mai mult ai ajuns sa crezi ca esti in toate felurile in care te face sotul tau...
Nu mai comentez, nu sunt in masura sa judec dar daca bine imi aduc aminte ne intrebai pe noi zilele trecute de ce e violenta fetita ta la gradinita... Oare chiar nu iti dai seama? Pffffuuuiiii..
offf mami, noi nu putem decat sa te incurajam dar sincer, doar tu ai puterea sa te ajuti pe tine si pe fetita ta, nu are rost sa-ti distrugi tineretea si copilaria fetei asa....pt ca iti spun ca mai tarziu, dupa o varsta vei regreta ca nu ai facut pasul mai devreme
doamne ondina ............... imi pare tare tare rau. acum timpul inpoi nu il mai poti da tot ceea ce poti sa faci este sa va adunati lucrusoarele tu si fetita si sa plecati oriunde dar sa nu mai stai te rog. trebuie sa existe cineva care sa te ajute pana te pui pe picioare. nu esti o femeie slaba ... o astfel de schimbare radicala este greu de procesat. mult curaj si incredere in tine iti doresc
Lasa-l pe nenorocit singur!!!
Daca zici ca din prima zi de casnicie a fost asa de ce a trebuit sa stai cu el pana a venit copilul???E o situatie grea,sigur ca nu e usor sa pleci cu un copil mic,dar cu siguranta esti destul de puternica pentru a face pasul asta....mai ales ca ai suportat atatea batai...ufffffffffffff.....
Mult noroc in viata!!!Nu mai sta cu el,vezi-ti de viata ta alaturi de printesica.Dumnezeu va avea grija de voi!!!
De ce-l suporti??? Nuai unde sa te duci?/ Nu inteleg, de ce te pedepsesti asa??
Curaj, mami, imi pari o femeie puternica care a constientizat de mult ca ceea ce i se-ntampla nu e sanatos, ai mai scris un subiect mai de mult.. , iti trebuie curaj sa faci pasul...uita-te la fetita ta, ce vede ea, ce invata ea, nu cred ca ti-ar placea sa-si ia un astfel de sot precum tatal ei...., cei ce traiesc dupa zicala.."Femeia s-o bati la cateva luni, fara s-o intrebi prea multe, ca asa trebuie, stie ea de ce, cine-i seful!!!"...urasc chestia asta....
de acord nu mai ramane in aceasta casnicie! ce o inveti pe fetita ta? ce un sot e normal sa isi loveasca sotia? in primul rand gandeste-te la asta. mariaj ideal nu exista, fiecare cuplu are probleme la un moment dat dar se pot rezolva si altfe nu7 cu agresiune fizica. se zice ca gura e uneori mai grea decat palma dar te asigur ca e mai bine sa te injuri toata ziua decat sa iei bataie. pleaca, nu mai sta! azi daca se poate!te pup si iti doresc putere!
de atatea ori m-am gandit la tine... oare cum esti, cum e familia ta, daca lucrurile si-au revenit... vad ca nu...
nu vreau sa te supar, nicidecum sa te deprim mai rau, dar iti spun doar ca maica-mea traieste asa de 27 de ani, cat am eu, plus unu, cat au fost impreuna inainte sa ma nasc eu... deci de 28 de ani... 28 de ani de chin, pt ea cand l-a cunoscut pe tati era o fata naiva de 14 ani... reiau... 28 de ani de chin, de batai, de infidelitate, de violenta asupra ei si asupra noastra , a copiilor... crezi ca astea aduc ceva bun? crezi ca mie si surorii mele ne-a adus ceva bun? ne-au adus : teama de a nu fi violate de prietenii lui prea beti care adormeau pe la noi pe canapele, teama de bataie, scarba de barbati, scarba de oameni beti, scarba de alcool, SUTE de traume psihice, cosmaruri, etc... deci eu, in primii doi ani de casnicie, inca mai dormeam CU PATURA PE CAP, o recunosc cu rusine, pt ca era singura modalitate in care puteam adormi... cu patura in cap, de frica, si de mule altele... dormeam cu pantofii langa pat si cu sosete in picioare, pt ca de multe ori eram nevoite sa iesim in fuga din casa, noaptea, dupa mami, pe care o trimitea de acasa, dupa o bataie zdravana... sau fugea ea... si noi dupa ea, ca doar, deh, dormeam iepureste, nu crezi ca dormeam asa, ca si copiii... crezi ca i-au adus mamei mele ceva bun ? i-au adus : niste avorturi, nervi distrusi, si o mica tendinta de a bea... fara sa iti mai spun de nenumaratele depresii prin care a trcut si mai trece, acum mai mult, de cand au ramas singuri, si ea saraca a cedat... cat am fost noi mari, adolescente, vreo 3-5 ani a fost mai ok, pt ca era acolo remus... mereu... insa acum nu mai e... e aici, cu mine, avem familia noastra... ce sa fac, daca niciodata nu a plecat de la el? stii de ce nu a plecat? pt ca taica-mio o numea mereu curva, si daca pleca, simtea ca si cum i-ar fi dat dreptate... preferam sa fie curva, (sa ma iertati ca o spun asa), decat sa fim atat de terorizate si sa crestem cum am crescut si sa aiba si ea o viata distrusa... sa stii ca iti asumi niste riscuri enorme in privinta copilului tau cand ramai langa el si cu cat te complaci mai mult in situatia asta, cu atat e mai greu sa ii pui capat... ma bucur ca am reusit sa am o viata si o familie normala, si ca sotul meu a fost alaturi de mine mereu si m-a inteles in orice privinta... doar asa mi-am putut depasi traumele in privinta multor lucruri care oricum nu sunt de domeniul subiectului asta, insa doar atat iti spun, ca va veni momentul cand va lovi si in copil... daca tu alegi viitorul asta pt tine, ok... e problema ta... dar gandeste-te la copil... niciodata un copil nu merita asa o copilarie...
doar acum vad cat de mult m-am lungit... vroiam sa nu fiu asa dura, insa m-a luat valul... trebuie sa fii constienta ca astea sunt asa, lucruri minore, in realitate a fost muuuuuuuuuuult mai rau decat cum am scris eu, insa nici nu imi face placere sa imi amintesc tot felul de chestii... nu te lasa "aburita" cu tot felul de chestii si sentimentalisme, cum ca nu ai fi in stare sa te descurci singura, ca depinzi de el, ca nu esti buna de nimic, si etc... astea sunt simple manipulari... crede-ma , cunosc multe cazuri... iti spun din tot sufletul ca abia astept sa auzim dela tine si vesti BUNE... ori ca l-ai pus la punct, ceea ce e putin probabil, ori ca ti-ai facut curatenie in viata sis ai aruncat de acolo mizeria care e EL...
si crede-ma ca stiu prin ce treci, am trait ce patesti tu timp de 22 de ani cat am locuit cu parintii mei... 
am citit comentariile astea doua ultimele si mi`au dat lacrimile...intr`adevar asta e viata si astea sunt adevaruri dureroase desi daca nu ai trecut prin ele iti vine greu sa crezi ca se poate intampla asa ceva...e adevarat pana la urma singurul care va avea cel mai mult de suferit va fi copilul tau care nu merita sa traiasca chinuit si sa vada cum tata o bate si o maltrateaza pe mama sunt niste chestii care lasa traume si rani adanci in sufletul lor pt ca oricat de mici sunt simt atat de multe...parca iti e mai comod asa sa spui ca nu ai curaj sau ca esti o femeie slaba dar cred ca sunt simple motive pt ca de fapt nu simti ca vrei sa pleci poate inca mai speri la ceva...i`atzi inima in dinti si pune capat suferintei tale si in cele din urma si a copilului tau si fa`tzi viata departe de acest monstru...nici o femeie nu merita asa ceva....oricat de rea ar fi oricum ar fi ea...scuze ca m`am intins si eu dar nu mi se pare normal asa ceva si am vrut sa scriu mai ales pt ca am vazut ca tu iti dai seama si esti constienta de ce se intampla si de cum esti dar nu faci nimic sa schimbi asta...pacat