ce parere aveti despre copii crescuti de bunici ?
De crystina - La data de September 2nd, 2010
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Cine e nou
Comentarii recente
- Buna mamici...
acum 6 ore 23 minute - FARA GRIJA
acum 6 ore 29 minute - am inteles
acum 6 ore 29 minute - mami 22
acum 6 ore 50 minute - MAI CEVA
acum 6 ore 51 minute - noi avem ceva mai departe
acum 6 ore 55 minute - Somnic usor Anca...
acum 6 ore 58 minute - noapte buna mamici...si
acum 7 ore 3 sec - heheh...
acum 7 ore 33 sec - BUNA
acum 7 ore 2 minute
Sondaj
Autentificare
Subiecte noi pe forum
Subiecte active
de prin albume
e adevarat ca si bunicii au un rost in viata copiilor nostri..eu ii am departe,dar chiar daca as fi acasa,nu cred ca l.as lasa sa il creasca mama..cred ca in primul rand l.ar indopa cu de toate si l.ar alinta cum se pricepe ea mai bine..la ceilalti bunici nici sa ma plateasca nu il las..
ideal e sa creasca cu parintii dar uneori nu se poate si mai avem nevoie si de bunici, eu una sunt super incantata de parintii mei, micutul meu e mai potolit cu bunicii, mama mea e un super pedagog!
bunicii isi au rostul lor ,da nu de ai creste eu nu i-as lasa sa mi creasca,ai mei sunt departe iar in socrii nu am incredere nici sai las 2 min cu ei,pt ca eu le spun nui da sa manance aia sau n-o du acolo sau nu fa aia si ei din contra fac parca nau crescut copii asa sunt batrani,mai sacaiti.
Mi-am facut copil sa mi-l cresc eu nu bunicii...
exact eliza sunt de acord cu tine,chiar dc cateodata simt nevoia si de bunicii
mama mea a crescut 3 nepotii ai surorii si ai fratelui meu... Sunt foarte bine educati si foarte alintati
Momentan eu imi cresc copilul dar dupa 2 ani cand voi incepe serviciul ce sa fac? Sa il duc la cresa sa ia toate natiile de boli? Am mare incredere in mama mea si daca ii da Dumnezeu sanatate o sa mi-l creasca si pe al meu 
In socri zic si eu ca voi nu am incredere absolut deloc
eu nu as putea lasa copilul la mama sau la soacra,desi amandoua sunt niste femei superbe care ar avea grija de ea. Insa ele au crescut copii lor,si copilul meu este responsabilitatea mea. Chiar am discutat intr-o seara cu sotul ca nu am fi in stare sa plecam fara copil in strainatate la munca. Ne-am facut copil ca sa o crestem si sa fim alaturi de ea cum zice si eliza.
parintii mei sunt in tara si nu ma pot ajuta din pacate.daca ar fi langa mine le-as duce la ei decat la camin dar doar ziua
. vreau sa mi le cresc si sa le educ eu asa cum cred si in primul rand iubirea mamei nu poate fi inlocuita de nimic pe lume!
va spun din proprie experienta ca nu e bine sa lasati copilul departe de voi,daca bunicii sunt aproape atunci mai poti lasa.eu am lasat fetita cu mama mea,in care am incredere deplina,dar e foarte greu,acum cand scriu imi vin lacrimi de dor.sunt 3 luni si mi se pare o vesnicie.am venit in italia plangand ca am lasat-o,si ea a suferit mult,mergea prin camere si ne cauta pe mine si pe sotul meu zicand mereu mama ,tata.acum s-a obisnuit.sper pana de craciun sa reusim sa o aducem.
sa ii creasca parintii si bunicii au rol foarte important in viata lor dar numai pt perioade scurte cateva ore pe zi in caz ca nu avem cu cine ii lasa sau pe perioada vacantei.eu am incredere in ambii bunici si din partea mea si a sotului au grija.am fost plecata cateva zile la mama cu cel mic si pe fetita am lasat-o cu socrii si au avut o grija de ea foarte mare.ma bucur ca nu sunt genul de buncii care sa ii dea dulciuri ei nu sunt deacord prefera fructele rar ii cumpara ceva dulce.si la mama a stat o saptamana numai ca ea o alinta mai mult.
sa las copilul la bunici pentru luni intregi nu suntem de acord nici noi decat daca Doamne fereste as fi nevoita pentru cine stie ce nevoi dar asa pentru cateva ore e chiar o binecuvantare, mie imi pare asa da rau ca sunt singura in it si as fi vrut sa am si eu o bunica pt copil..imi zicea o matusa ca in Germania sunt " bunici de inchiriat" suna comic dar sincer as inchiria si eu una..
yasmin..as vrea si eu o bunica de inchiriat..iannis s.a inteles doar cu mama,la cealalta nici nu a vrut sa stea..si m.am bucurat ca acum dupa jumatate de an de cand am fost acasa a recunoscut.o,a vorbit cu ea la net minute in siir,povestindu.i in limba lui..imi pare rau ca l.am privat de bucuria asta si pe bunici la fel..