Diagnosticul de sarcina in primul trimestru

Diagnosticul de sarcina in primul trimestru

Sarcina este o stare fiziologica si cuprinde toate fenomenele si modificarile care se desfasoara in organismul femeii gravide intre fecundatie si nastere, timp in care in uterul matern se dezvolta embrionul, apoi fatul. Sarcina dureaza 9 luni grupate in trei trimestre.

Diagnosticul de sarcina in primul trimestru se bazeaza pe semne clinice, semne de laborator si pe explorarea ecografica.

Dintre semnele clinice, amenoreea (oprirea menstruatiei) este semnul principal al sarcinii. Exista cazuri in care gravida mai poate sangera pana in luna a patra de sarcina din cauza intarzierii sau defectelor de alipire ale caducelor (portiuni de endometru dupa nidarea oului in cavitatea uterina).

In primul trimestru de sarcina apar modificari digestive : greata, varsaturi (mai ales matinale), sialoree (cantitate mare de saliva), modificari ale apetitului, constipatie.

Polakiuria (nevoia de a urina frecvent) este un alt semn al sarcinii in primul trimestru. Ea apare datorita cresterii in volum a uterului care exercita presiune asupra vezicii urinare. Odata cu evolutia sarcinii, polakiuria va diminua datorita faptului ca uterul creste si devine organ abdominal pentru ca, la finalul sarcinii sa reapara datorita prezentatiei care exercita presiune asupra vezicii urinare.

Acum apar si manifestarile neuropsihice : fatigabilitate, emotivitate crescuta, irascibilitate, modificari ale ritmului de somn-veghe.

Temperatura bazala creste la 37,1 – 37,5 grade Celsius.

Apar modificari la nivelul sanilor : senzatie de tensiune, dureri si intepaturi la nivelul mameloanelor, hiperpigmentarea areolelor mamare, aparitia tuberculilor Montgomery (datorita hipertrofierii glandelor sebacee din jurul mameloanelor).

Incep sa apara si modificarile tegumentare : hiperpigmentarea liniei albe, masca gravidica.

Diagnosticul de laborator se bazeaza pe teste hormonale. Testele de sarcina deceleaza prezenta in urina a hormonului corionic gonadotrofic. Dozarea hormonului se poate face si intr-o proba de sange. Hormonul este prezent din ziua a saptea de la fecundare si ramane la valori crescute pe tot parcursul sarcinii, disparand total din sange la cinci zile dupa nastere.

Diagnosticul ecografic in sarcina are un rol deosebit. Ecografia evidentiaza prezenta sacului ovular, numarul fetilor, prezenta sau absenta activitatii fetale, lungimea embrionului sau fatului si evaluiaza uterul si anexele fetale. Ecografia transabdominala poate evidentia sacul ovular din saptamana a patra de amenoree iar ecografia transvaginala (cu sonda endovaginala) din saptamana a cincea.